Despre antiinflamatoare

Antiinflamatoarele: cum funcționează, de ce afectează stomacul și cum se pot alege corect

Chiar dacă nu sunt înghițite, antiinflamatoarele pot afecta stomacul. Unele pot provoca reacții alergice la contactul cu soarele. Și nu toate se administrează după masă – există antiinflamatoare care se administrează înainte de masă, iar administrarea la momentul greșit poate reduce eficacitatea sau crește riscul de efecte nedorite.

Antiinflamatoarele sunt printre cele mai utilizate medicamente din lume. Ibuprofenul, diclofenacul, naproxenul, ketoprofenul, lornoxicamul – denumirile variază, dar principiul este comun. Sunt eficiente, accesibile, multe se eliberează fără rețetă. Dar tocmai această accesibilitate face ca greșelile de utilizare să fie extrem de frecvente.

Acest articol explică cum funcționează antiinflamatoarele, de ce afectează stomacul, care este diferența reală dintre efectul antiinflamator, analgezic și antipiretic, ce variante există, când pot fi mai potrivite combinațiile cu paracetamol, ce trebuie știut despre formele topice (gel, cremă, unguent) și ce precauții fac diferența între o administrare sigură și una problematică. Mai jos sunt și exemple concrete de situații și produse.

Cum funcționează antiinflamatoarele – și de ce afectează stomacul

Mecanismul – pe scurt

Când un țesut este inflamat (o articulație, un mușchi, o zonă de la nivelul gâtului), organismul produce substanțe numite prostaglandine. Prostaglandinele sunt responsabile de inflamație, durere și febră – sunt „mesagerii” prin care organismul semnalizează că ceva nu este în regulă.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) funcționează prin blocarea enzimei ciclooxigenază (COX), care este necesară pentru producerea prostaglandinelor. Mai puține prostaglandine = mai puțină inflamație, mai puțină durere, febră mai mică.

Există două forme principale ale acestei enzime: COX-1 și COX-2. COX-2 este forma implicată preponderent în inflamație și durere – aceasta este „ținta” dorită. COX-1, în schimb, este prezentă în mod normal în organism și are rol protector – mai ales la nivelul mucoasei gastrice, unde susține producția de mucus protector. Majoritatea AINS clasice (ibuprofen, diclofenac, naproxen) blochează ambele forme – de aceea reduc inflamația, dar afectează și protecția gastrică. Inhibitorii selectivi de COX-2 (celecoxib, etoricoxib) blochează preponderent COX-2, cu un risc gastric mai mic.

De ce suferă stomacul

Aici este problema: aceleași prostaglandine care provoacă inflamația și durerea au și un rol protector la nivelul stomacului. Prostaglandinele gastrice stimulează producția de mucus, care formează un strat protector pe mucoasa gastrică, apărând-o de acidul gastric propriu.

Când antiinflamatoarele blochează producția de prostaglandine, o blochează peste tot – inclusiv la nivelul stomacului. Rezultatul: mucoasa gastrică devine mai vulnerabilă la agresiunea acidului, crescând riscul de gastrită, eroziuni și, în cazuri mai grave, ulcer.

O meta-analiză sistematică publicată în 2025, care a evaluat 25 de studii și peste 6.700 de înregistrări, a confirmat că riscul de sângerare gastrointestinală variază semnificativ între antiinflamatoarele individuale – ceea ce subliniază că AINS nu ar trebui tratate ca o clasă uniformă atunci când se evaluează riscul gastric (studiu – Clinical Pharmacology & Therapeutics).

Acest mecanism este sistemic, nu local. Aceasta este informația esențială: stomacul nu este afectat doar pentru că pastila „atinge” mucoasa gastrică la înghițire. Efectul asupra prostaglandinelor gastrice apare și atunci când antiinflamatorul este absorbit din intestin, din piele (forme topice) sau din orice altă cale. De aceea, chiar și un gel aplicat pe piele poate avea, teoretic, un efect asupra stomacului – deși riscul este semnificativ mai mic decât la administrarea orală.

Trei acțiuni, nu una – ce face de fapt un antiinflamator

Antiinflamatoarele nesteroidiene au trei acțiuni distincte, care coexistă, dar nu sunt echivalente:

Acțiune antiinflamatoare – reduce inflamația (edem, roșeață, căldură locală). Este relevantă în afecțiuni cu componentă inflamatorie: artrite, tendinite, bursită, inflamații musculare, dureri de gât cu inflamație.

Acțiune analgezică – combate durerea. Funcționează indiferent dacă durerea are sau nu componentă inflamatorie.

Acțiune antipiretică – scade febra.

Analgezic vs. antiinflamator – o distincție pe care mulți o ignoră

Multe persoane solicită un antiinflamator atunci când au o durere – de cap, de dinți, menstruală, lombară. Dar nu orice durere necesită un antiinflamator. Dacă durerea nu are componentă inflamatorie semnificativă, un analgezic pur (precum paracetamolul) poate fi suficient și poate fi mai potrivit – cu un profil gastric mai favorabil.

Paracetamolul are acțiune analgezică și antipiretică, dar nu are acțiune antiinflamatoare. Nu blochează prostaglandinele în același mod ca AINS, motiv pentru care nu afectează mucoasa gastrică în mod semnificativ. Pentru dureri fără inflamație evidentă, paracetamolul poate fi alegerea mai sigură.

Ibuprofenul (și celelalte AINS) are toate trei acțiunile: analgezică + antiinflamatoare + antipiretică. Este mai potrivit atunci când durerea are și componentă inflamatorie – de exemplu, durerea de gât cu inflamația faringelui, durerea articulară cu umflare, durerea musculară post-traumatică cu edem.

Alegerea între analgezic și antiinflamator nu este despre „ce e mai puternic”, ci despre ce este mai potrivit pentru tipul de durere.

Ibuprofenul – cel mai utilizat antiinflamator fără rețetă

Ibuprofenul este AINS-ul cel mai frecvent utilizat fără rețetă, disponibil sub mai multe denumiri comerciale.

Ibuprofen singur

Nurofen Forte – ibuprofen 400 mg, drajeuri. Forma clasică, larg utilizată.

Nurofen Express Forte – ibuprofen 400 mg, capsule moi. Formulare cu absorbție mai rapidă decât drajeurile, ceea ce poate oferi un debut al efectului mai prompt.

Ibucalmin – ibuprofen 400 mg. Alternativă cu aceeași substanță activă în aceeași concentrație.

Paduden SR – ibuprofen 300 mg cu eliberare prelungită. Eliberarea treptată a substanței active poate oferi un efect mai constant pe parcursul zilei.

Nurofen SR – ibuprofen 300 mg cu eliberare prelungită (12 ore). Potrivit atunci când se dorește o acoperire pe perioadă mai lungă, cu mai puține administrări pe zi.

Brufen – ibuprofen 400 mg. Se eliberează cu rețetă de la medic și poate fi compensat.

Combinații ibuprofen + paracetamol – efect analgezic mai puternic

Combinația ibuprofen + paracetamol asociază un antiinflamator (cu acțiune analgezică, antiinflamatoare și antipiretică) cu un analgezic-antipiretic (paracetamol). Cele două substanțe acționează prin mecanisme diferite, iar efectul analgezic al combinației poate fi mai puternic decât al fiecăreia separat.

Aceste combinații sunt destinate exclusiv adulților.

Paduden Duo – ibuprofen 200 mg + paracetamol 500 mg.

Synocam – ibuprofen 200 mg + paracetamol 500 mg.

Analgex – ibuprofen 400 mg + paracetamol 325 mg.

Când pot fi mai potrivite combinațiile: dureri moderate spre intense (dureri de dinți, dureri menstruale, dureri post-traumatice, dureri de cap persistente), situații în care ibuprofenul sau paracetamolul, administrate separat, nu ameliorează suficient durerea. Combinația poate oferi un efect analgezic comparabil cu analgezice mai puternice, fără a crește riscul asociat cu doze mari dintr-o singură substanță.

Administrare – de regulă după masă, dar cu excepții

Regula generală: după masă

Majoritatea antiinflamatoarelor orale se administrează după masă sau în timpul mesei. Alimentele oferă un grad de protecție mecanică a mucoasei gastrice și reduc contactul direct al substanței active cu mucoasa stomacului.

Excepții care merită cunoscute

Nu toate antiinflamatoarele se administrează după masă. Există situații în care alimentele pot reduce eficacitatea produsului:

Xefo Rapid (lornoxicam 8 mg) – este un antiinflamator care se administrează înainte de masă, cu suficient lichid. Alimentele pot reduce eficacitatea sa. Este destinat tratamentului pe termen scurt al durerii acute ușoare până la moderate, la adulți.

Vimovo (naproxen 500 mg + esomeprazol 20 mg) – este un exemplu de antiinflamator care include deja protecție gastrică în formulă. Naproxenul (AINS) este combinat cu esomeprazolul (inhibitor de pompă de protoni care reduce aciditatea gastrică). Se administrează cu cel puțin 30 de minute înainte de masă. Vimovo se eliberează cu rețetă.

Aceste excepții demonstrează că „după masă” nu este o regulă universală – prospectul fiecărui produs indică momentul corect de administrare.

Ce se evită pe parcursul tratamentului cu antiinflamatoare

Alcoolul. Alcoolul irită mucoasa gastrică și, asociat cu antiinflamatoare, crește semnificativ riscul de gastrită.

Asocierea mai multor AINS. Administrarea simultană a două antiinflamatoare diferite (de exemplu ibuprofen + diclofenac, sau ibuprofen + naproxen) nu crește eficacitatea, dar crește riscul de efecte nedorite gastrice și renale.

Excesul de sare. Antiinflamatoarele pot favoriza retenția de apă și de sodiu. Un consum crescut de sare pe parcursul tratamentului poate accentua retenția, contribuind la edeme (umflarea gleznelor, mâinilor) și la creșterea tensiunii arteriale.

Administrarea pe perioade lungi fără supraveghere medicală. AINS sunt destinate, în general, utilizării pe termen scurt. Tratamentele prelungite necesită supraveghere medicală, cu monitorizarea funcției gastrice, renale și a tensiunii arteriale.

Reacții adverse frecvente

Cele mai des întâlnite reacții adverse ale antiinflamatoarelor orale sunt la nivel gastric:

• greață
• dureri de stomac sau disconfort epigastric
• arsuri, pirozis
• indigestie
• diaree sau constipație

Aceste reacții sunt frecvente și apar mai ales la dozele mai mari, la tratamentele prelungite sau la persoanele cu stomac sensibil.

Alte reacții adverse posibile, care pot apărea în funcție de persoană, de doză și de durata tratamentului:

• creșterea tensiunii arteriale
• retenție de apă (edeme)
• amețeli, dureri de cap
• afectarea funcției renale (mai ales la persoanele vârstnice sau cu funcție renală deja diminuată)
• reacții alergice (erupții cutanate, urticarie, în cazuri rare bronhospasm)

Risc crescut la: persoanele cu gastrită sau ulcer în antecedente, persoanele cu hipertensiune arterială, persoanele vârstnice, persoanele cu funcție renală diminuată, persoanele sub tratament cu anticoagulante.

Contraindicații generale ale AINS: ulcer gastric sau duodenal activ, insuficiență renală sau hepatică severă, insuficiență cardiacă severă, alergie la AINS sau la acid acetilsalicilic. Lista completă a contraindicațiilor se găsește în prospectul fiecărui produs.

Important: lista de mai sus cuprinde cele mai frecvente reacții adverse și contraindicații. În funcție de persoană, de afecțiunile preexistente și de alte medicamente administrate concomitent, pot apărea și alte reacții adverse sau interacțiuni. Prospectul produsului și sfatul farmacistului sau medicului rămân sursa completă de informare.

Forme topice – gel, cremă, unguent

Antiinflamatoarele topice (aplicate pe piele) sunt o alternativă la formele orale, cu avantajul unui risc gastric semnificativ mai mic. Substanța activă acționează predominant local, la nivelul țesutului afectat, iar cantitatea care ajunge în circulația generală este mult mai mică decât la administrarea orală.

Gel, cremă sau unguent – diferențe practice

Gelul are o bază apoasă, se absoarbe rapid, nu lasă reziduu gras și oferă un efect de răcire la aplicare. Este mai potrivit pentru zonele expuse, pentru aplicarea pe suprafețe mai mari și pentru leziunile acute (inflamație acută, edem). Fastum Gel (ketoprofen), Voltaren Emulgel (diclofenac) sunt exemple frecvente.

Crema are o bază emulsionată (apă + grăsime), se absoarbe bine și hidratează zona de aplicare. Este potrivită pentru piele normală sau ușor uscată.

Unguentul are o bază grasă, se absoarbe mai lent și menține substanța activă în contact cu pielea mai mult timp. Poate fi mai potrivit pentru zonele cu piele uscată sau pentru situațiile în care se dorește un efect mai prelungit. Este mai puțin estetic (reziduu gras) și mai puțin potrivit pentru zonele expuse.

Fotosensibilizare – precauție esențială la formele topice

Anumite antiinflamatoare topice pot provoca reacții de fotosensibilitate – reacții adverse la nivelul pielii declanșate de expunerea la soare sau la razele UV.

Ketoprofenul (Fastum Gel) este cel mai cunoscut exemplu. Zonele tratate cu ketoprofen topic nu trebuie expuse la soare – nici măcar la soare mai puțin puternic – pe parcursul tratamentului și timp de două săptămâni după terminarea acestuia. Reacțiile pot include roșeață, vezicule, eczeme și, în cazuri rare, reacții mai severe.

Precauții practice:

• Zonele tratate se protejează prin acoperire cu îmbrăcăminte pe toată durata tratamentului și două săptămâni după terminarea acestuia
• Mâinile se spală atent după fiecare aplicare
• Nu se utilizează în asociere cu produse cosmetice care conțin octocrilen (ingredient frecvent în produsele de protecție solară, creme anti-aging, geluri de duș)
• Tratamentul se oprește imediat la apariția oricărei reacții cutanate

Nu toate antiinflamatoarele topice au același risc de fotosensibilizare – ketoprofenul este cel mai frecvent asociat cu această reacție. Diclofenacul topic (Voltaren) și ibuprofenul topic au un risc mai mic, dar precauția generală de a proteja zona tratată de expunerea solară directă rămâne valabilă.

---

---

Când poate fi mai potrivit un antiinflamator oral, când unul topic

Formele orale pot fi mai potrivite în: dureri cu componentă inflamatorie generalizată, febră, dureri de gât sau dentare, dureri menstruale, situații în care zona afectată nu este accesibilă aplicării topice.

Formele topice pot fi mai potrivite în: dureri musculare sau articulare localizate (genunchi, umăr, cot, gleznă), entorse, luxații, contracturi musculare, situații în care se dorește evitarea efectelor gastrice ale administrării orale, persoane cu stomac sensibil sau cu antecedente de gastrită.

Greșeli frecvente

Administrarea de antiinflamatoare pe stomacul gol. Majoritatea AINS orale se administrează după masă sau în timpul mesei. Există excepții – unele antiinflamatoare se administrează înainte de masă conform prospectului (cum sunt exemplele din acest articol, dar pot fi și altele). Verificarea prospectului fiecărui produs rămâne esențială.

Asocierea a două antiinflamatoare. Ibuprofen + diclofenac, sau ibuprofen + naproxen nu înseamnă efect dublu – înseamnă risc dublu. Dacă un antiinflamator nu ameliorează suficient, soluția nu este adăugarea altuia, ci discuția cu medicul sau farmacistul.

Administrarea pe perioade lungi „din obișnuință”. AINS sunt destinate utilizării pe termen scurt. Tratamentele de săptămâni sau luni necesită supraveghere medicală.

Ignorarea faptului că și alte căi de administrare afectează stomacul. Efectul asupra prostaglandinelor gastrice este sistemic – apare indiferent de calea de administrare. Formele topice (gel, cremă) au riscul cel mai mic. Formele orale au un risc mai mare. Dar și formele injectabile și supozitoarele au efect sistemic asupra stomacului, uneori chiar mai pronunțat decât formele orale, deoarece substanța activă ajunge rapid și complet în circulație, fără a trece prin filtrul digestiei.

Confundarea necesității de analgezic cu necesitatea de antiinflamator. Nu orice durere are componentă inflamatorie. Pentru durerea de cap obișnuită, paracetamolul poate fi suficient și mai potrivit. Antiinflamatoarele sunt mai relevante atunci când inflamația este parte din problemă.

Când este necesară evaluarea medicală

Antiinflamatoarele sunt utile și accesibile, dar există situații care necesită consultarea unui medic sau farmacist:

• durere care nu cedează după trei-cinci zile de tratament cu AINS
• apariția de dureri de stomac, greață persistentă sau scaune negre în timpul tratamentului
• necesitatea de tratament antiinflamator mai lung de o săptămână
• persoane cu antecedente de ulcer, gastrită, hipertensiune, insuficiență renală sau astm
• persoane sub tratament cu anticoagulante, antihipertensive sau corticosteroizi
• sarcină
• copii – dozele și produsele se adaptează vârstei și greutății

Concluzii

Antiinflamatoarele nesteroidiene sunt medicamente eficiente și frecvent utilizate – dar nu sunt inofensive. Mecanismul prin care reduc inflamația și durerea este același mecanism prin care afectează protecția gastrică. Administrarea după masă, evitarea asocierilor cu alte AINS sau cu alcool, respectarea duratei de tratament și alegerea formei potrivite (orală vs. topică) fac diferența între o utilizare sigură și una cu riscuri.

Ibuprofenul rămâne cel mai accesibil AINS fără rețetă, cu variante de la Nurofen Forte și Ibucalmin la forme cu eliberare prelungită (Nurofen SR, Paduden SR). Combinațiile cu paracetamol (Paduden Duo, Synocam, Analgex) pot oferi un efect analgezic mai puternic, destinat exclusiv adulților. Formele topice (gel, cremă, unguent) sunt o alternativă valoroasă pentru durerea localizată, cu precauția fotosensibilizării la ketoprofen.

Iar diferența dintre „am nevoie de un antiinflamator” și „am nevoie de un analgezic” este o întrebare pe care merită să o puneți farmacistului – răspunsul poate schimba atât eficacitatea tratamentului, cât și siguranța lui.

Daca ti s-au părut utile informațiile, abonează-te la newsletter, ca sa nu le ratezi pe următoarele 👇